Privit ca un element de legatura ideatica între autor, concurent si arbitru, enuntului îi revine rolul determinant în ce priveste reusita finala. În masura în care conceptul s-a reusit teleportat în mintea fiecarui concurent, integral si intact, putem aprecia calitatea problemei. Fiind veriga cea mai vulnerabila, este totodata si cea mai expusa încercarilor, deseori oferindu-se adevarate mostre de echilibristica lingvistica. Principiul: "Se permite tot ce nu e interzis" ne cam joaca festa. Hotarele "interzisului" trebuiesc bine delimitate si respectate cu strictete, pentru a "permite tot" în interiorul acestora. Penetrarea unor contururi vagi ale interzisului provoaca interpretari cu consecinte nefaste. Vom avea de rezolvat minimum doua probleme distincte cu potential, stratagema, tactica, punctaje diferite. Atare situatii pun în dificultate atât concurentii cât si arbitrii: sau tai în carne vie, sau cauti compromisuri, lamuriri, si ... mergi pe mâna majoritatii. Evazivul din enunt tenteaza de a pasi putin dincolo.




Ferma mea convingere: Enuntul problemei va fi formulat cât mai concis, clar si cuprinzator, într-un limbaj cât mai cazon cu putinta, evitându-se pe cât se poate formulele cu echivoc. În caz de necesitate, se va exemplifica prin "corect" si "incorect" ca un caz aparte se vor face referiri la modalitatile de utilizare a jokerilor, poate chiar cu riscul de a se repeta. (Mai bine o propozitie în plus, decât o problema în minus).




As aminti al saptelea U într-un citat de Seneca (REBUS Nr.3). Fiind vorba de citat, logic ar fi ca fondul de litere sa fie închis, fara posibilitati de modificare. Or, jucând cu alta litera în loc de U, vom juca dupa propriul citat. Astfel de brese, ne baga automat sub incidenta dublului standard. Clasamentul se va rupe în doua si evident va fi clar departajat, gratie diferentei de potential ce o acorda U0 si "?". Tot la acest capitol : Problema 4, Bufnita 2001. Se cerea realizarea unui cub cu minim de litere dar în care fiecare litera a alfabetului trebuia sa apara cel putin o data. Pentru literele Y, K, Q, W, care nu-s de gasit în stare libera în saculet, s-a optat doar pentru una din ele. Evident, fiind reprezentata prin joker. Marea majoritate însa trece cu nonsalanta peste o evidenta restrictie si evita literele rare. Ati ghicit! S-a câstigat problema cu U joker. Dar de ce sa nu pui al doilea U plin? Or, formal, obligativitatea de a fi prezenta fiecare litera era deja respectata. Sau în cazul dat JOKERUL o fi însemnând si el o litera a alfabetului (o a 23-a). Bizara logica!!! Arbitrii s-au ales în final cu doar trei solutii cu litere rare. Ceilalti si-au permis ceea ce formal nu a fost interzis. Nu se ajungea la o atare situatie daca se spunea clar si raspicat : Obligatoriu se va folosi Jokerul, care poate fi numai una din cele patru litere rare (Y, K, Q, W). Atunci toti rezolvau aceeasi problema, si clasamentul arata putin altfel, iar pe marele nedreptatit, Corneliu Faur, posibil l-a costat în final chiar o treapta pe podium.




Toate aceste spuse nu-s nici contestari, nici reprosuri, nici suparari, ci sper ca exemplele date vin sa convinga o data în plus asupra importantei deosebite în formularea explicita a enuntului problemei. Cu cât mai mult loc pentru diverse interpretari va lasa enuntul, cu atât mai mare riscul de a rata problema. În astfel de situatii arbitrii ar trebui sa-si asume responsabilitatea si în mod normal rezultatele ar trebui anulate. Dar cu ce-or fi devina cei ce au urmat strict litera legii? Oricum cred ca nu câstiga nimeni în urma gafelor, dar ratingul concursului are de suferit. Uneori stai perplex în fata enuntului, si nu stii care din posibilele probleme trebuiesc rezolvate. Mai dadeam vina pe nodul din papura, excesul de zel sau handicapul meu lingvistic, dar ma mai linisteam când vedeam ca si altii (cam aceeasi) au probleme la capitolul „gândire corecta”. O sincronizare perfecta pe aceeasi lungime de unda mi se pare absolut obligatorie.

Problemistica (compunerea, formularea enuntului, imaginarea tuturor variantelor posibile, ...) este un capitol "delicat" si trebuie tratat cu mare atentie atat de "autor", cat si de cel ce publica (si arbitreaza) problema respectiva. Orice eroare, orice formulare ambigua, genereaza interpretari diferite si duce la imposibilitatea tratarii unitare a solutiilor si a alcatuirii unui clasament conform cu valoarea lor. Ceea ce s-a vazut cu prisosinta in rubrica din Rebus.