Privit ca un element de legatura ideatica între autor, concurent si arbitru, enuntului îi revine rolul determinant în ce priveste reusita finala. În masura în care conceptul s-a reusit teleportat în mintea fiecarui concurent, integral si intact, putem aprecia calitatea problemei. Fiind veriga cea mai vulnerabila, este totodata si cea mai expusa încercarilor, deseori oferindu-se adevarate mostre de echilibristica lingvistica. Principiul: "Se permite tot ce nu e interzis" ne cam joaca festa. Hotarele "interzisului" trebuiesc bine delimitate si respectate cu strictete, pentru a "permite tot" în interiorul acestora. Penetrarea unor contururi vagi ale interzisului provoaca interpretari cu consecinte nefaste. Vom avea de rezolvat minimum doua probleme distincte cu potential, stratagema, tactica, punctaje diferite. Atare situatii pun în dificultate atât concurentii cât si arbitrii: sau tai în carne vie, sau cauti compromisuri, lamuriri, si ... mergi pe mâna majoritatii. Evazivul din enunt tenteaza de a pasi putin dincolo.




Ferma mea convingere: Enuntul problemei va fi formulat cât mai concis, clar si cuprinzator, într-un limbaj cât mai cazon cu putinta, evitându-se pe cât se poate formulele cu echivoc. În caz de necesitate, se va exemplifica prin "corect" si "incorect" ca un caz aparte se vor face referiri la modalitatile de utilizare a jokerilor, poate chiar cu riscul de a se repeta. (Mai bine o propozitie în plus, decât o problema în minus).




As aminti al saptelea U într-un citat de Seneca (REBUS Nr.3). Fiind vorba de citat, logic ar fi ca fondul de litere sa fie închis, fara posibilitati de modificare. Or, jucând cu alta litera în loc de U, vom juca dupa propriul citat. Astfel de brese, ne baga automat sub incidenta dublului standard. Clasamentul se va rupe în doua si evident va fi clar departajat, gratie diferentei de potential ce o acorda U0 si "?". Tot la acest capitol : Problema 4, Bufnita 2001. Se cerea realizarea unui cub cu minim de litere dar în care fiecare litera a alfabetului trebuia sa apara cel putin o data. Pentru literele Y, K, Q, W, care nu-s de gasit în stare libera în saculet, s-a optat doar pentru una din ele. Evident, fiind reprezentata prin joker. Marea majoritate însa trece cu nonsalanta peste o evidenta restrictie si evita literele rare. Ati ghicit! S-a câstigat problema cu U joker. Dar de ce sa nu pui al doilea U plin? Or, formal, obligativitatea de a fi prezenta fiecare litera era deja respectata. Sau în cazul dat JOKERUL o fi însemnând si el o litera a alfabetului (o a 23-a). Bizara logica!!! Arbitrii s-au ales în final cu doar trei solutii cu litere rare. Ceilalti si-au permis ceea ce formal nu a fost interzis. Nu se ajungea la o atare situatie daca se spunea clar si raspicat : Obligatoriu se va folosi Jokerul, care poate fi numai una din cele patru litere rare (Y, K, Q, W). Atunci toti rezolvau aceeasi problema, si clasamentul arata putin altfel, iar pe marele nedreptatit, Corneliu Faur, posibil l-a costat în final chiar o treapta pe podium.




Toate aceste spuse nu-s nici contestari, nici reprosuri, nici suparari, ci sper ca exemplele date vin sa convinga o data în plus asupra importantei deosebite în formularea explicita a enuntului problemei. Cu cât mai mult loc pentru diverse interpretari va lasa enuntul, cu atât mai mare riscul de a rata problema. În astfel de situatii arbitrii ar trebui sa-si asume responsabilitatea si în mod normal rezultatele ar trebui anulate. Dar cu ce-or fi devina cei ce au urmat strict litera legii? Oricum cred ca nu câstiga nimeni în urma gafelor, dar ratingul concursului are de suferit. Uneori stai perplex în fata enuntului, si nu stii care din posibilele probleme trebuiesc rezolvate. Mai dadeam vina pe nodul din papura, excesul de zel sau handicapul meu lingvistic, dar ma mai linisteam când vedeam ca si altii (cam aceeasi) au probleme la capitolul „gândire corecta”. O sincronizare perfecta pe aceeasi lungime de unda mi se pare absolut obligatorie.

Problemistica (compunerea, formularea enuntului, imaginarea tuturor variantelor posibile, ...) este un capitol "delicat" si trebuie tratat cu mare atentie atat de "autor", cat si de cel ce publica (si arbitreaza) problema respectiva. Orice eroare, orice formulare ambigua, genereaza interpretari diferite si duce la imposibilitatea tratarii unitare a solutiilor si a alcatuirii unui clasament conform cu valoarea lor. Ceea ce s-a vazut cu prisosinta in rubrica din Rebus.

Plafonul exagerat al revistei (în bunul sens al cuvântului), impus materialului „bun de tipar” face din ea un reprezentativ document de arhiva si vine sa reflecte perfect starea de lucru la zi. Selectia riguroasa si impresionantele colectii de la N° 1 încoace, Marele Cos plin cu lucrari respinse ma fac sa ma întreb: „Rubrica de Scrabble reflecta obiectiv situatia de azi din problemistica? ”


Ma tem ca urmasii ar putea crede ca prin 2002 noi abia desluseam notiunile elementare din Scrabble. Or, lucrurile stau cu totul altfel. În mod sigur, avem toate drepturile si pretentiile sa vedem în aceasta revista valoroasa o rubrica pe potriva, cu un concurs valoros si jucat pe bune. Ideal al fi fost organizarea lui sub egida FRSc si implicit acordarea unui statut cât de cât oficial. Cred ca aceasta ar fi stimulat ceva mai mult si probabil ar fi adus în circuit mai multi ”Problemozauri” aflati în hibernare. Actualul concurs REBUS sufera grav de multe metehne mostenite din TOP-urile ultimilor ani, la care se mai adauga cele ce tin de specificul scoaterii unui mare tiraj (corectare expres a semnalului, pregatirea materialului în anumiti termeni, greu de sincronizat cu un concurs de Scrabble). Anuntarea rezultatelor în urmatorul numar este probabil imposibila, dar cred ca peste un numar, este absolut reala. Departe de mine gândul ca as detine adevarul în ultima instanta, dar pentru bunul mers al lucrurilor, cred ca se cer facute urmatoarele:




1.Utilizarea obligatorie a unui calculator conectat la reteaua Internet. Aceasta ar permite corectarea operativa si suta la suta corecta a grilelor, stocarea în memorie a tuturor partidelor de anticipatie si duplicat tactic si a problemelor în fisiere separate, precum si lansarea în timp real al noului tur concomitent cu lansarea revistei, precum si posibilitatea de a pagina rubrica si trimiterea ei intacta spre publicare, fara a mai apela la intermediari, ceea ce ar exclude regretabilele erori facute fie din neatentie, fie din incompetenta.




2. Renuntarea la principiul de a fi bun cu toata lumea. Toate solutiile trebuiesc controlate, si prompt sanctionate aplicând strict legea sportivitatii.




3. Pentru a evita situatiile cu echivoc, enuntul ar trebui formulat într-o totala transparenta, univoc interpretabil.




4. Gasesc ca ar fi potrivita practica de a propune probleme repetabile, când sub acelasi enunt, facând doar schimbarea fondului literal, se ajunge la o noua problema, fara riscul de a repeta solutiile, evitându-se astfel regretabila posibilitate de a propune niste problemute neinspirate. An de an s-ar putea „sari cu calul” pe „tabla de sah” umpluta de fiecare data cu litere asezate în diverse configuratii. În fiecare an s-ar putea gasi câte un eveniment demn de atentie, spre a forma câteva grupe de litere ce contin nume de handbalisti, interpreti de folclor, orase si state, sau alte ciudatenii de acest fel.




Cred ca aceste 4 conditii plutesc în aer si necesita o aplicare urgenta. În caz contrar : „degeaba te lecuiesti, când te lecuiesti degeaba”, cum ar spune doctorul. Cu arbitrajul ca la Eurovision, cu erori de tipar corectate peste o luna în loc de un concurs dur bazat pe spiritul sportivitatii, vom avea o rubrica a tuturor posibilitatilor. Concursul de la REBUS e sortit prin definitie sa fie cel mai tare. Daca nu-i sa fie asa, mai bine sa nu lasam amprente compromitatoare urmasilor. La momentul dat avem o situatie de incertitudine: dorinta concurentilor de a avea un concurs pe bune, pe de o parte, si posibilitatile limitate ale organizatorilor, precum si lipsa de interes (nedorinta de a se implica) a oficialilor de la Federatie, pe de alta parte. Parerea mea e ca o astfel de rubrica ar putea fi dusa cu succes si de la distanta (din Pitesti, de exemplu). Poate ca a venit timpul de a cumula experienta mai multor autori de reviste mici si printr-un efort comun de a propune ceva pe potriva asteptarilor. Cu toata stima pentru dl. Cleanoveanu, dar se pare ca situatia îl depaseste. Are nevoie de o mâna de ajutor, mai ales în plan logistic.




P. S. : Nesanctionarea erorilor în solutii, pe lânga faptul ca reflecta strâmb configuratia reala a clasamentului, mai naste si niste porniri nu chiar ortodoxe: ispita de a calca putin mai dincolo decât s-ar permite, si a forta niste solutii ale unei alte probleme de facto. Convingerea ca anume asa ar fi corect sa fie tratata problema data, ca s-a câstigat pe merit, poate naste confuzii si în câteva tururi situatia iese de sub control. La prima ocazie, la sigur se va recidiva.

Rubrica aceasta ar trebui sa fie o "oglinda" a miscarii scrabbliste si nu poate fi realizata cu metode "primitive", de persoane fara experienta in arbitraj, oricat de binevoitoare ar fi acestea. Arcadie propune unele solutii, eu sunt convins ca exista si persoane dispuse sa contribuie la punerea lor in practica.

Am citit cu atentie mesajul lui Arcadie si sunt intru totul de acord cu punctul sau de vedere. Iata cateva scurte comentarii.


Foarte interesanta discutia referitoare la "bara".